Nightmare
Grace was flying like a bird in the light obsidian sky , above the pink ground with blue trees and violet squirels that were searching for some more colorful food to eat.
In spite of the wonderful landscape , Grace was having a strange feeling , the feeling that makes you think all the beautiful things in the world could be destroyed in a matter of seconds.
Grace landed quiet next to a tall tree.That was her favorite tree.It can talk , it’s colored violet and red , and it’s name is Charlie.Whenever Grace has a problem , Charlie talks with her.
She told Charlie about her feeling , the strangest feeling she had in her life.”It’s none sense ” he said „It’s your world , your colors , your creation , your dream , nothing can disturb this quiet place!”
By the time they were talking , a beautiful blue bird with violet eyes landed next to them singing divine.The blue bird came closer to Grace , singing even more beautiful.Then , a white flash of light cut the bird in half.Grace was terrified looking at the beautiful corpse.
The obsidian sky turned red and a terrible storm was approaching.
A red thunder struck Charlie.He was burning with blue flames and screaming for help , but no one could do anything , because everything and everyone was dissapiering.
Grace watched silent how Charlie turned intro a blue cloud , her best friend was dead.
„This couldn’t be real” thought Grace „The feelings are to intense…” But it was real , her perfect dream turned intro a nightmare.
In the midst of the night’s flames, Grace lay motionless , in deep deep sleep.
2 fix
plutea deasupra tuturor , nici lui nu’i venea sa creada , dar plutea. metropola era sub el , un punct negru cu cateva sclipiri , cateva linii trasate minuscul pe suprafata deja minuscula a punctului negru. se simtea asa bine , numai euforia ii dansa in vene , ducandu’l intr’o stare de somnolenta profunda , visare , bucurie , somnolenta…deodata simte cum cade , cade spre pamant! parea ca acea cazatura dura o vesnicie , de ore si ore si ore senzatia de frica ii umple sufletul inlocuind euforia si fericirea cu teroare.vede cum punctul de intuneric se mareste transformandu’se in patrate , care la randu lor se transformau in forme. a cazut prin acoperisul uneia din formele intunecate si sa oprit.socul cazaturii nu a fost mare , a cazut pe un scaun de birou foarte confortabil asezat in fata unui calculator cu ceva tabele pe ecran umplute cu cifre.iar adormise la locul de munca. se uita la ceas, ora 2 fix. orele suplimentare incepusera la 18 , el nu a facut nimic decat sa doarma. seful il va omori… daca nu termina proiectul pana dimineata cu siguranta va fi concediat…avea o migrena teribila iar spatele il durea de moarte , parca ceva din vis a fost real , insa din toata fericirea a ramas doar consecinta visarii , durerea.
se holbeaza putin la monitor , incercand sa desluseasca limbajul cifrat din tabele , insa durerea de cap il face sa renunte la munca.isi pune paltonul pe el si o ia plictisit spre iesire , deschide usa , iese din birou si incuie usa.o ia spre lift , vechiul lift cu usi din fier forjat , singurul lucru vechi ramas din trecut din intregul bloc de birouri , poate cel mai vechi din oras. cladirea avea si lifturi noi si rapide , insa lui Charlie ii placea liftul antic ce scartaia cand il punea in functiune.asteapta rabdator ca acul liftului sa indice nivelul 0 , parterul , apoi iese din cabina liftului , isi continua mersul plictisit pana la iesirea din cladire.isi cauta nervos masina prin parcarea ce parea ca nu se mai termina , nu isi mai amintea unde a parcat’o iar migrena nu il ajuta cu nimic.
isi gaseste intr’un final masina intr’un colt ascuns si intunecat , sub un copac ce ii dadea fiori pe sira spinarii.noaptea parea ca rade diabolic iar ziua nodurile crangilor parca isi schimbau pozitia schitand un zambet.isi sterge repede gandurile macabre din minte si deschide portiera , incearca sa intre cat mai repede gandindu’se ca arborele il poate sfarteca in orice moment.porneste masina si o ia spre casa.durerea de cap devena din ce in ce mai enervanta.pune frana , semaforul era pe rosu.se uita in stanga , nu era nimic , in dreapta , nu era nimic.ar trece pe rosu dar totusi nu.e indecis , migrena e terorizanta , simte cum ceva ii sfasie capul. simte o durere insuportabila in cap ce parca vrea sa iasa afara.sa treaca pe rosu sau sa nu treaca? sa se intoarca la birou sa’si termine proiectul sau sa nu se intoarca? sa aleaga sa fie concediat sau sa nu fie concediat ? sa duca o viata libera sau una organizata?atatea decizii de luat , atata indecizie.o parte din el ii spune ceva , cealalta parte ii spune exact opusul. nu suporta durerea , se apuca de parul din cap si trage cu putere de el.capul ii explodeaza de durere!simte cum craniul ii crapa fix in dreptul fruntii.toata durerea dispare insa aude cum ii trosneste craniul. se uita in oglinda retrovizoare si vede cum o mica linie rosie se mareste fix in mijlocul fruntii , impartindu’i capul fix in doua parti.nu e speriat , e calm , nu mai are nici o grija , resimte starea de euforie din visul de adineauri , este asa fericit … din crapatura din cap ies doi Charlie.se uita mirati unul la altul.in acelasi timp , unuia din ei i se ridica colturile gurii intr’un zambet , iar celalalt se incrunta.sentimentele lui Charlie se impartisera in doua , rele si bune.cei doi Charlie se transforma in ceata si ies usor din masina. semaforul se face verde insa nu e nimeni in masina…
Dunno 