in final , concluzionez ca nu as deveni emo pentru nimic in viata , taiatu venelor mi s epare o barbaritate , scrisorile de sinucidere o porcarie , iar pantalonii stramti la baieti sunt penibili

primul caz: ai ocazia sa faci ce vrei ,sa dai la un liceu de arte , iti place sa pictezi , sa creezi ceva , sa iti folosesti imaginatia , eventual sa ajungi arhitect , sa ai o viata lejera si sa traiesti din arta ta.cineva iti spune ca dintotdeauna artistii au murit in mizerie , cu arta in jurul lor , 90% din ei nu au ajuns cunoscuti , nu au avut lucrari de valoare , nu au avut o viata stabila , echilibrata , organizata . au dus o viata libertina , multe calatorii clandestine , multi oameni cunoscuti dar uitati cand schimbau directia vietii lor , relatii instabile , certati cu toata lumea , melancolici , boemi , romantici , cu capul in nori si intotdeauna in cautare de inspiratie. am vazut ca lumea nu vrea oameni dastia

cazul al doilea: ai ocazia vietii tale de a face exact ceea ce nu’ti doresti , iti displace , stiinta exacta , contrar personalitatii tale , insa sansa asta iti aduce o viata buna , cu multe venituri si multe posibilitati insa o viata stricta din toate punctele de vedere , relatii stranse intre oamenii cu care lucrezi , nu iti permiti sa fii cu capul in nori , trebuie sa fi atent la orice detaliu , sa nu’ti scape nimic , ajungi la disperare , sufletul tau nu se simte bine , iti doresti sa faci ceea ce iti doresti dar repetand lucruri infecte , nedorite , ai si uitat care iti sunt placerile , esti trist cu toate ca ai tot ce iti doresti din punct de vedere material.

ei?tu ce ai alege?

nu stiu ce e bine si ce e rau , nici macar nu stiu daca exista un bine sau rau , nu e faptul ca nu cred in nimic , ci nu cred ca exista ceva in care merita sa cred.

nu stiu daca merita sa cred in dumnezeu , si il scriu cu “d” mic ca asa vreau eu.multa lume ma considera nebun ca nu cred in el , dar vreau sa reflect putin asupra subiectului asta. da’mi un exemplu de intamplare care tea convins ca exista dumnezeu…pentru ca eu n’am prea avut parte de asa ceva.oamenii buni mor mai repede decat cei rai , multe rude de’ale mele la care intradevar tineam s’au dus , de parca nici nu ar fi contat existenta lor , strabunica mea a murit nebuna , numai facea corespondenta intre realitate si memoriile ei , unul din bunici a murit de ciroza , ma rog poate o merita , iar celalalt bunic a murit de cancer la plamani , tare as fi vrut sa’l cunosc.

dumnezeu nu m’a ajutat niciodata , sau daca a facut’o nu mi’am dat eu seama , tot ce am facut am facut cu forte proprii , de propriile mele resurse , fara sa ma rog si fara sa fiu credincios , si am realizat [cred ca] mai multe decat oamenii intradevar religios. am facut si rele iar dumnezeu nu m’a pedepsit asa cum zice biblia.

acum cateva zile am avut ora de religie la scoala iar profesoara nea povestit cum iisus era in mijlocul desertului si da peste un smochin , iar acesta era uscat. fiul domnului sa decis sa blesteme copacul sa numai dea roade in vecii vecilor.nu in biblie scrie ca e pacat sa blestemi?el de ce a facut’o?biblia e o inventie , un instrument de a controla masele , de ce ne spune dumnezeu ca daca suntem loviti sa intoarcem si celalalt obraz ca sa fie lovit si el? daca nu ne convine ceva sa inghitem si sa tacem din gura , sa nu ne expunem parerile sincer si fara ocolisuri.dintotdeauna puterile nu au vrut oameni inteligenti si deschisi pentru ca acestia le puteau lua locul.

si sa mai clarific o chestie personala , pentru cei care cred ca a fi ateu si a asculta rock este egal cu satanist.gresiti total , satanistii sunt niste oameni sadici insetati de sange care fac ritualuri in care mor oameni , animale si cred in opusul lui dumnezeu… daca nu stiti despre ce e vorba mai bine taceti din gura [se stie pentru cine]

e greu sa raspunzi la intrebarea “crezi in dumnezeu?” nu’i asa? cel putin pentru mine e…

Ma uit la cer

Ceru-i albastru

Imi bag pula-n el

Vad oameni pe strada

Care rad si se distreaza

Imi bag pula

Nimic nu conteaza

Ce e acolo in departare?

Ce este , oare?

Cel ce urla in disperare

Sunt doar eu

Pentru ca mi’am bagat pula’n soare

Si doare

Acum a apus

Au mai ramas putine de spus

Ma uit in sus

Vad intuneric

In picatele

Simbolizand stele

Nu’mi pasa

Imi bag pula’n ele …

In spite of the wonderful landscape , Grace was having a strange feeling , the feeling that makes you think all the beautiful things in the world could be destroyed in a matter of seconds.

Grace landed quiet next to a tall tree.That was her favorite tree.It can talk , it’s colored violet and red , and it’s name is Charlie.Whenever Grace has a problem , Charlie talks with her.

She told Charlie about her feeling , the strangest feeling she had in her life.”It’s none sense ” he said “It’s your world , your colors , your creation , your dream , nothing can disturb this quiet place!”

By the time they were talking , a beautiful blue bird with violet eyes landed next to them singing divine.The blue bird came closer to Grace , singing even more beautiful.Then , a white flash of light cut the bird in half.Grace was terrified looking at the beautiful corpse.

The obsidian sky turned red and a terrible storm was approaching.

A red thunder struck Charlie.He was burning with blue flames and screaming for help , but no one could do anything , because everything and everyone was dissapiering.

Grace watched silent how Charlie turned intro a blue cloud , her best friend was dead.

“This couldn’t be real” thought Grace “The feelings are to intense…” But it was real , her perfect dream turned intro a nightmare.

In the midst of the night’s flames, Grace lay motionless , in deep deep sleep.

se holbeaza putin la monitor , incercand sa desluseasca limbajul cifrat din tabele , insa durerea de cap il face sa renunte la munca.isi pune paltonul pe el si o ia plictisit spre iesire , deschide usa , iese din birou si incuie usa.o ia spre lift , vechiul lift cu usi din fier forjat ,  singurul lucru vechi ramas din trecut din intregul bloc de birouri , poate cel mai vechi din oras. cladirea avea si lifturi noi si rapide , insa lui Charlie ii placea liftul antic ce scartaia cand il punea in functiune.asteapta rabdator ca acul liftului sa indice nivelul 0 , parterul , apoi iese din cabina liftului , isi continua mersul plictisit pana la iesirea din cladire.isi cauta nervos masina prin parcarea ce parea ca nu se mai termina , nu isi mai amintea unde a parcat’o iar migrena nu il ajuta cu nimic.

isi gaseste intr’un final masina intr’un colt ascuns si intunecat , sub un copac ce ii dadea fiori pe sira spinarii.noaptea parea ca rade diabolic iar ziua nodurile crangilor parca isi schimbau pozitia schitand un zambet.isi sterge repede gandurile macabre din minte si deschide portiera , incearca sa intre cat mai repede gandindu’se ca arborele il poate sfarteca in orice moment.porneste masina si o ia spre casa.durerea de cap devena din ce in ce mai enervanta.pune frana , semaforul era pe rosu.se uita in stanga , nu era nimic , in dreapta , nu era nimic.ar trece pe rosu dar totusi nu.e indecis , migrena e terorizanta , simte cum ceva ii sfasie capul. simte o durere insuportabila in cap ce parca vrea sa iasa afara.sa treaca pe rosu sau sa nu treaca? sa se intoarca la birou sa’si termine proiectul sau sa nu se intoarca? sa aleaga sa fie concediat sau sa nu fie concediat ? sa duca o viata libera sau una organizata?atatea decizii de luat , atata indecizie.o parte din el ii spune ceva , cealalta parte ii spune exact opusul. nu suporta durerea , se apuca de parul din cap si trage cu putere de el.capul ii explodeaza de durere!simte  cum craniul ii crapa fix in dreptul fruntii.toata durerea dispare insa aude cum ii trosneste craniul. se uita in oglinda retrovizoare si vede cum o mica linie rosie se mareste fix in mijlocul fruntii , impartindu’i capul fix in doua parti.nu e speriat , e calm , nu mai are nici o grija , resimte starea de euforie din visul de adineauri , este asa fericit … din crapatura din cap ies doi Charlie.se uita mirati unul la altul.in acelasi timp , unuia din ei i se ridica colturile gurii intr’un zambet , iar celalalt se incrunta.sentimentele lui Charlie se impartisera in doua , rele si bune.cei doi Charlie se transforma in ceata si ies usor din masina. semaforul se face verde insa nu e nimeni in masina…

era o zi normala , putin insorita , iar eu ma aflam intr’un autobuz perfect normal , ascultand muzica perfect normala , uitanduma in ceafa cheala si perfect normala a unui om perfect normal cand deodata , din toti porii cheliei lui incepe sa curga un rosu aprins si perfect normal.speriat de macabru cobor la prima statie.ma uit in jur si vad cazinoul , faleza , valuri uriase , spuma alba a marii si in departare o pata neagra pe alee.ma apropii sa vad ce e defapt.era un caine negru , cu ochii rosii , se uita la mine si dadea din coada.era in flacari.se apropie de mine sa il mangai dar eu , speriat inca o data de macabru , fug cat mai departe de el.fug , fug , fug pana ma impiedic de ceva si cad.imi adun corpul daramat de pe jos si ma uit in jur sa vad cine era de vina , ma uit in stanga , nimic, in dreapta , nimic. arunc o privire spre asfaltul de sub pciioarele mele si vad un copil mic , de vreo 3-4 ani , imbracat multicolor , cu o acadea uriasa , rotunda , multicolora , in gura.il intreb ce cauta acolo , era pustiu.calm , imi dadu raspunsul pe o voce groasa si diabolica ‘E LUMEA MEA!’ .cad in gol , si ma lovesc de ceva tare.era parchetul din camera mea , iar cazusem din pat , asud si ingrozit.

am avut un blog si mia sters ocntu sau dastea

FIRST BLOG SO DON”T BE HARSH