Dunno

Ma uit la cer

Ceru-i albastru

Imi bag pula-n el

Vad oameni pe strada

Care rad si se distreaza

Imi bag pula

Nimic nu conteaza

Ce e acolo in departare?

Ce este , oare?

Cel ce urla in disperare

Sunt doar eu

Pentru ca mi’am bagat pula’n soare

Si doare

Acum a apus

Au mai ramas putine de spus

Ma uit in sus

Vad intuneric

In picatele

Simbolizand stele

Nu’mi pasa

Imi bag pula’n ele …

plutea deasupra tuturor , nici lui nu’i venea sa creada , dar plutea. metropola era sub el , un punct negru cu cateva sclipiri , cateva linii trasate minuscul pe suprafata deja minuscula a punctului negru. se simtea asa bine , numai euforia ii dansa in vene , ducandu’l intr’o stare de somnolenta profunda , visare , bucurie , somnolenta…deodata simte cum cade , cade spre pamant! parea ca acea cazatura dura o vesnicie , de ore si ore si ore senzatia de frica ii umple sufletul inlocuind euforia si fericirea cu teroare.vede cum punctul de intuneric se mareste transformandu’se in patrate , care la randu lor se transformau in forme. a cazut prin acoperisul uneia din formele intunecate si sa oprit.socul cazaturii nu a fost mare , a cazut pe un scaun de birou foarte confortabil asezat in fata unui calculator cu ceva tabele pe ecran umplute cu cifre.iar adormise la locul de munca. se uita la ceas, ora 2 fix. orele suplimentare incepusera la 18 , el nu a facut nimic decat sa doarma. seful il va omori… daca nu termina proiectul pana dimineata cu siguranta va fi concediat…avea o migrena teribila iar spatele il durea de moarte , parca ceva din vis a fost real , insa din toata fericirea a ramas doar consecinta visarii , durerea.

se holbeaza putin la monitor , incercand sa desluseasca limbajul cifrat din tabele , insa durerea de cap il face sa renunte la munca.isi pune paltonul pe el si o ia plictisit spre iesire , deschide usa , iese din birou si incuie usa.o ia spre lift , vechiul lift cu usi din fier forjat ,  singurul lucru vechi ramas din trecut din intregul bloc de birouri , poate cel mai vechi din oras. cladirea avea si lifturi noi si rapide , insa lui Charlie ii placea liftul antic ce scartaia cand il punea in functiune.asteapta rabdator ca acul liftului sa indice nivelul 0 , parterul , apoi iese din cabina liftului , isi continua mersul plictisit pana la iesirea din cladire.isi cauta nervos masina prin parcarea ce parea ca nu se mai termina , nu isi mai amintea unde a parcat’o iar migrena nu il ajuta cu nimic.

isi gaseste intr’un final masina intr’un colt ascuns si intunecat , sub un copac ce ii dadea fiori pe sira spinarii.noaptea parea ca rade diabolic iar ziua nodurile crangilor parca isi schimbau pozitia schitand un zambet.isi sterge repede gandurile macabre din minte si deschide portiera , incearca sa intre cat mai repede gandindu’se ca arborele il poate sfarteca in orice moment.porneste masina si o ia spre casa.durerea de cap devena din ce in ce mai enervanta.pune frana , semaforul era pe rosu.se uita in stanga , nu era nimic , in dreapta , nu era nimic.ar trece pe rosu dar totusi nu.e indecis , migrena e terorizanta , simte cum ceva ii sfasie capul. simte o durere insuportabila in cap ce parca vrea sa iasa afara.sa treaca pe rosu sau sa nu treaca? sa se intoarca la birou sa’si termine proiectul sau sa nu se intoarca? sa aleaga sa fie concediat sau sa nu fie concediat ? sa duca o viata libera sau una organizata?atatea decizii de luat , atata indecizie.o parte din el ii spune ceva , cealalta parte ii spune exact opusul. nu suporta durerea , se apuca de parul din cap si trage cu putere de el.capul ii explodeaza de durere!simte  cum craniul ii crapa fix in dreptul fruntii.toata durerea dispare insa aude cum ii trosneste craniul. se uita in oglinda retrovizoare si vede cum o mica linie rosie se mareste fix in mijlocul fruntii , impartindu’i capul fix in doua parti.nu e speriat , e calm , nu mai are nici o grija , resimte starea de euforie din visul de adineauri , este asa fericit … din crapatura din cap ies doi Charlie.se uita mirati unul la altul.in acelasi timp , unuia din ei i se ridica colturile gurii intr’un zambet , iar celalalt se incrunta.sentimentele lui Charlie se impartisera in doua , rele si bune.cei doi Charlie se transforma in ceata si ies usor din masina. semaforul se face verde insa nu e nimeni in masina…

pentru ele ma culc. daca visele nu ar exista eu nu as dormi niciodata. visele reprezinta exact ce iti doresti mai mult , lucruri fara sens ce iti induc o stare de fericire oarba si ireala , ce’ti pompeaza in fiinta , in vise simtim cel mai intens , traim cel mai intens , in vise suntem in cele mai mari pericole. culorile viselor sunt vii , multicolore , de diferite tonuri , noante . in vise iarba e albastra si cerul verde , pamantul mov si oamenii roz , orasul curat si luminat. plutesti pe culorile transparente , translucide create de o zona a creerului tau despre care nici nu ai auzit si nici nu ai vrea sa sti ce este. sari de pe bloc pe bloc , de pe munte pe munte , de pe nor pe nor , din cer in cer…  cosmarurile , apar in cele mai nepotrivite momente , in cea mai terifianta forma a fricii pe care ai vazuto vreodata , adrenalina iti pompeaza in sangele adormit iar corpul iti zvacneste in intunericul de sub plapuma.

era o zi normala , putin insorita , iar eu ma aflam intr’un autobuz perfect normal , ascultand muzica perfect normala , uitanduma in ceafa cheala si perfect normala a unui om perfect normal cand deodata , din toti porii cheliei lui incepe sa curga un rosu aprins si perfect normal.speriat de macabru cobor la prima statie.ma uit in jur si vad cazinoul , faleza , valuri uriase , spuma alba a marii si in departare o pata neagra pe alee.ma apropii sa vad ce e defapt.era un caine negru , cu ochii rosii , se uita la mine si dadea din coada.era in flacari.se apropie de mine sa il mangai dar eu , speriat inca o data de macabru , fug cat mai departe de el.fug , fug , fug pana ma impiedic de ceva si cad.imi adun corpul daramat de pe jos si ma uit in jur sa vad cine era de vina , ma uit in stanga , nimic, in dreapta , nimic. arunc o privire spre asfaltul de sub pciioarele mele si vad un copil mic , de vreo 3-4 ani , imbracat multicolor , cu o acadea uriasa , rotunda , multicolora , in gura.il intreb ce cauta acolo , era pustiu.calm , imi dadu raspunsul pe o voce groasa si diabolica ‘E LUMEA MEA!’ .cad in gol , si ma lovesc de ceva tare.era parchetul din camera mea , iar cazusem din pat , asud si ingrozit.